duminică, 12 februarie 2012

Lecţia de duminică sau criza lui Pascaru...

Să am iertare, dragi prieteni, pentru mărimea textului,
dar călăii neamului nostru necesită puşi la punct !!!


"Criză de identitate naţională la moldoveni? Не дождетесь, tovarăşi mareruşi!"

Sursa: v...pu...pascaru... 

Rîs, Rîs, bată-i vina, | Mi-au făcut ruşii grădina”…

Că altă ocupaţie, Doamne, nu au. Ne fac de rîs moşia, existenţa noastră de neam. Peste tot locul (pretutindeni) îşi bagă nasul (rîtul) şi scurmă. Caută sîmburi ruseşti la rădăcina neamului – sursa lor principală de existenţă şi de inspiraţie poetică!

Un răhăţel cu sîmburi (mai preferaţi sînt, totuşi, sîmburii de perje!) e visul lor de aur. Fără sîmburi, de acum nimeni nu-şi mai închipuie patriotism rusesc dincoace de Nistru. „Nema durnîh!” – a exclamat Valoghea Voronin, un boşorog al ideologiei ruseşti din ţara Moldovei. „Vreţi patriotism rusesc – plătiţi!” Că în Basarabia numai românismul poate exista pă degeaba sau cu te miri ce…

Dependenţa de alcool şi de sîmburii ruseşti l-au făcut tare de cap şi de caracter. A spus-o pe şleau. Pe cînd ceilalţi rusnaşi din Basarabia mai că erau să facă în pantaloni cu identitatea lor rusească, cînd au votat pentru Vladimir Putin,

iar sîmburii în treucă trebuia să le pună cu mînuţele sale Dmitrii Medvedev! De fapt, a fost un moment teribil. „Coneţ sveta!” – s-au gîndit atunci mulţi Rîsători…

Dar panica în coştireaţa rusească n-a durat multă vreme.

Rîsătorii mai cu vechime în muncă aveau să se convingă o dată în plus că linia politică Moscova-Chişinău e o linie de tramvai, direcţia căreia o dată şi pentru totdeauna a fost determinată de cei care au trasat-o, absolut independent de voinţa celora care actualmente se află la timona tramvaiului.

Aşa că alerta a fost falsă. Sîmburii de haleavă au continuat să curgă din chimirul statal al Rusiei cu aceeaşi intensitate şi respectînd aceleaşi pravile convenite anterior: vecerom denighi – utrom stulia. Adică, seara sîmburii – dimineaţa rusism. Plata anticipată – chezăşia identităţii de neam a minorităţii ruseşti din Moldova.

Şi totuşi, ceva e putred în regatul Rîsătorilor. Sîntem convinşi categoric că cei care şi-au pierdut cumpătul şi somnul de grija pentru identitatea de neam a moldovenilor, au serioase probleme cu propria lor identitate. Un semnal de mare trivogă în acest sens l-a bătut mai deunezi cel mai lăfăios ziar rusesc de la noi – cotidianul „Flux” al lui Iurie Roşca.

În ediţia de vineri a „Fluxului” citim un titlu cu litere de-o şchioapă: „Constantin Tănase: idiot sau unealtă a Bucureştiului?” Întoarcem pagina şi dăm de un material şi mai şocant:

„Andrei Vartic: Eu sînt român şi e o tîmpenie să ne numim ruşi moldoveni”.

Cum vedem, aici nu e vorba de nişte rusnaşi second-hand, alde „trenchea-brenchea trei bănuţi părechea”, ci de nişte mastodonţi şi stîlpi ai ideologiei unionismului sîmburist (remunerat cu sîmburi – rublă forte rusească). Anume aceşti buldogi înrăiţi ai rusismului au fost puşi de „Flux” la zid pentru a fi biciuiţi cu nemilă rusească alături de alţi duşmani de clasă ai ruşilor moldoveni (Vladimir Voronin, Marc Tcaciuc, Igor Dodon ş.a.). După „Flux”, duşmanii cei mai răi ai moldovenilor sînt anume boşorogii rusismului pomeniţi anterior. A.Vartic, de pildă, e zugrăvit în ziarul pipicedist cu chip de lup, care „îşi schimbă părul, iar năravul său (românesc, probabil) ba! Ceea ce i-au torochit (mold.) pe fluxişti mai mult sînt cuvintele lui A.Vartic, care trădează psihologia autoproclamaţilor ruşi de la noi: „Ce a făcut Rusia pentru noi ca să ne numim ruşi?!” Aceasta e chintesenţa identităţii „ruseşti” a minoritarilor ruşi din Moldova: “dacă fraţii transnistreni vor să ne numim ruşi, ei trebuie să facă ceva bun pentru noi. Iar de nu-s în stare că facă ceva bun, atunci măcar să plătească!”. Dacă şi acest fenomen nu înseamnă criză de identitate “ruso-moldovenească”, atunci, vorba fîrnîită a lui moş Lixîi din Durleşti, “să-l hută mamă, dom’ primar!” Iarăşi ajungem la adevărul genial rostit de prusacul Bismark: „Rus nu e naţie, e o profesie”… Ca orice alt meşteşug şi serviciu, rusismul trebuie plătit…

Iar acum două întrebări– trăsnet pentru toţi proştii lumii:

Cine a avut complexul inferiorităţii şi lipsei de identitate naţională – moldovenii sau ruşii?

De ce elveţienii, polonezii, românii, italienii, francezii şi alte naţiuni normale n-au obiceiul scîrnav de a tăbărî prin vecinătăţi ca să perforeze creierii altor popoare cu ideea „lipsei de identitate naţională”?

Informaţie deliberativă pentru oameni cu judecată nerusească (normală)…

Fapt-axiomă, adeverit istoriceşte şi care nu cere dovezi suplimentare: Moldovenii de la crăpatul de zori al existenţei lor n-au purtat un alt etnonim (nume de neam) decît numai unul singur – Moldoveni, un alt lingvonim (denumire a limbii) decît numai unul – Limba Română, un alt nume de Ţară, decît Moldova. Acesta e răspunsul categoric şi integral la toate întrebările de ordin naţional-identificator:

cine sîntem, care e Patria noastră şi ce limbă grăim?

Numele de neam, de limbă, de plai natal, ca şi cuvîntul mamă, ce poate fi mai scump, mai drag?

Conservatori de fire şi buni continuitori ai datinelor strămoşeşti multiseculare, moldovenii au păstrat cu sfinţenie aceste nume de botez din metrica neamului pe tot parcursul istoriei sale.

Acesta e argumentul irefutabil (frumoasa expresie românească!) al identităţii de neam a moldovenilor…

Cei cu criza de identitate naţională sînt ruşii, nu moldovenii. Însemnele de neam rusesc seamănă mult cu un miros de jumară mîncată anţărţ. Parcă e, parcă nu e.

Cei care se anină de moldoveni ca fasula de harag cu identitatea lor rusească, mai bine şi-ar căta de nasul (identitatea) lor. Căci ce înseamnă neam rusesc, la urma urmei? Din punct de vedere tradiţional-istoric, nu înseamnă nimic. Ruşii (slavi, varegi, muscali), doar

numai pe parcursul a cîtorva secole de la înfiinţarea statalităţii lor, s-au pricopsit suplimentar nume de neam şi denumiri de ţară. Iar făloasa limba moldovenească, nici la începutul veacului 19 încă nu avea un nume constant, general acceptat de ştiinţa lingvistică din Imperiul Rus. De acest fapt ne convingem citind lucrările filologilor ruşi din prima jumătate a veac. XIX, unde limba română e numită cu diferite titulaturi flotante, de ocazie: „limba slavonă”, „moldovenească”, „basarabeană”, „transnistreană” etc. Numai nu „română”!

„Neamul rusesc” este un neam virtual, declarat de la tribună, constituit artificial. Doar cu cîteva veacuri în urmă nici chiar slavii (ruşii) nu auzise zvon măcar despre „ruşi”, „neam rusesc”. E o creatură lipsită de identitate, alcătuită din frînturi de neamuri – moldoveni, ucraineni, bieloruşi, cazaci, ceceni, başchiri, calmîci etc., care, într-o bună zi, s-au pomenit (cu voia sau contra voinţei lor) alături de ruşi în statul nou-născut cu numele „Imperiul Rus”(mai târziu URSS). Statul rus a fost în stare şi în drept să le acorde numai cetăţenia rusească, însă nicidecum şi să le schimbe sîngele de neam, apartenenţa şi originea lor etnică. Naţiunea „moldovenească”, prin urmare, îşi trage obîrşia din ideea absurdului. Ea n-are şanse de supravieţuire, deoarece e lipsită de imunitate ereditară, cu care bunul Dumnezeu a înzestrat numai neamurile născute de El.

Apariţia „naţiunii moldoveneşti” a rezultat din acţiunile năsîlnice a unui grup neînsemnat de indivizi anexionişti contra voinţei majorităţii populaţiei din cele două rîuri - Prut şi Nistru. Pentru poporul român „anexarea” a însemnat o năpastă cumplită, cu urmări tragice pe care moldovenii le îndură şi astăzi. Văzîndu-şi prada în ghiarele sale ucigaşe, aquila răpitoare rusească, simbolizînd oligarhia politică Moscovită, a dezlănţuit o campanie satanică de etnocid contra neamului românesc, în urma căreia moldovenilor le-au fost sechestrate toate valorile cultural-istorice naţionale, ştergîndu-le cu neobrăzare toate urmele, pînă şi numele de neam, din analele istoriei.

Toate relele au pornit din ziua de 16 mai 1812 – ziua naşterii „naţiunii moldoveneşti/basarabene” – cînd ruşii au rupt din trupul ţării Moldova bucata nistru-pruteană...

Pentru amestecul în treburile Mîntuitorului nostru, care de Unul Singur poartă grija pentru naşterea naţiunilor, pe făptaşul naţiunii-monstru, nu zăbavă, l-a ajuns castigul ceresc: el a fost respins de propria lui creatură nedumnezeiască şi nevoit să-şi ispăşească păcatul bejenărind prin străini ca un individ al nimănui, fără neam, fără ţară.

Aşijderi şi moldovenii dintre Prut şi Nistru suferă din cauza acestei naţiuni-monstru, care şi-a întins falangele sale răpitoare pretutindeniste şi peste graniţele statale ale Republicii Moldova.

Fiind creată contra voinţei lui Dumnezeu, „naţiunea moldovenească” e purtătoare de aură necurată, înfaţişează forţele Răului.

Ruşii sînt certaţi cu toate naţiunile din jur: cu românii, polonezii, ungurii, finlandezii, balticii etc. Oriunde s-ar afla, ruşii provoacă discrepanţă între oameni, vrajba între naţiuni. E o naţiune care se împacă numai cu Necuratul…

Aceasta e identitatea de neam a moldovenilor, pe care ruşii în mod cleios şi neobrăzat încearcă să ne-o impună şi nouă, românilor. Să vă mai puneţi pofta-n cui, domnilor ruşi neindentificaţi!

P.S. O încercare de corectare a scrierii mancurtului Pascaru...

Suntem români şi punctum.
Să ridicăm paharu !!!
Fixând un ultimatum
Mancurtului Pascaru !!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu