De ce Lupu preferă patronajul lui Plahotniuc?!

     Cineva afirma că banii sunt un slujitor excelent, dar şi un stăpân teribil.
     Nu e un lucru necunoscut că în politica noastră banii îşi au rolul lor hotărâtor. În ultimii ani apar la iveală tot mai multe scenarii politice dirijate de bani. De la deputaţi şi miniştri, la judecători şi consilieri, subiectul banilor şi al persoanelor influente este în centrul atenţiei şi în subteranele democraţiei.
     Un caz iminent este situaţia preşedintelui interimar Lupu şi a patronului acestuia Plahotniuc. Deşi culisele legăturilor dintre cei doi, sunt destul de ascunse, cert este că primul a căzut în capcana bogăţiilor şi influenţei celui de-al doilea, iar acum, în postura unei păpuşe, trebuie să joace după cum i se cântă. Trăncăneala fiţoasă a lui Lupu, împreună cu buzunarul greu a lui Plahotniuc, au cucerit uşor urechile unor votanţi.
     Mai întâi Lupu a făcut manevrele prin care Plahotniuc a devenit membru al PD, evident devenind sponsorul principal al partidului, apoi a fost ales prim-vicepreşedinte al parlamentului, ulterior, vicepreşedinte al Consiliului reformării organelor de drept. Urmează premier, preşedinte?!
     Au apărut nenumărate certuri între liderii AIE, adeseori pe problema Plahotniuc. Lupu, în postura de ogar, este dator să-şi apere stăpânul, să-l ignore pe Filat, să-l discrediteze pe Ghimpu etc. Atât procurorul general, cât şi şeful CCCEC sunt oamenii lui Lupu, de fapt, ai lui Plahotniuc, şi respectiv execută totul în favoarea acestora.
     Lupu cedează şi prin subiectele sensibile abordate, precum istoria noastră, limba noastră şi, inclusiv, viitorul nostru. Prin desfăşurare, s-ar explica – istoria Moldovei în loc de istoria românilor, limba moldovenească (!) în loc de limba română, Rusia şi CSI în loc de Uniunea Europeană. Ultima reprezintă faptul că Plahotniuc nicidecum nu ar putea cumpăra, eventual şantaja un german, francez sau englez, pe când un rus, ucrainean sau cazah e mult mai uşor de înşelat sau corupt.
     Un alt exemplu ar fi recentele atacuri raider, în urma cărora Lupu a declarat că nu s-a întâmplat nimic, totul e în ordine, organele abilitate şi-au exercitat atribuţiile cu succes, iar, ca urmare, urmele lui Plahotniuc (suspectul respectivelor raiduri) au fost şterse.
     De menţionat sunt şi cazurile Franzeluţa şi Moldtelecom. În momentul în care Plahotniuc încerca preluarea acestora, Lupu, de la tribuna parlamentului incrimina pe altcineva, şi anume pe autoapreciatul nr. 1 al politicii noastre, Filat.
     În sfârşit, nu putem evita acţiunile lui Lupu din decembrie 2010, imediat după alegerile parlamentare, şi anume diversele negocieri ba cu democraţii sau cu comuniştii, ba cu europenii sau cu ruşii. Scopul principal al acestor negocieri erau cumularea dividendelor pentru patronul său, mafio-deputatul Plahotniuc.

NB: Iată de ce Lupu îl va slugărnici pe Plahotniuc !!!
    

De ce răbdarea lui Ghimpu este interminabilă?!

     Jean Jacques Rousseau afirma că răbdarea este amară, dar rodul ei este dulce.

     Dacă preşedintele liberalilor, Mihai Ghimpu, se îndrumă de această înţelepciune, vom încerca să stabilim în continuare din declaraţiile şi acţiunile sale.

     Odată cu formarea AIE 1, compromisurile de la guvernare şi-au intrat în rol, iar, pe de o parte învinuirile şi, pe da altă parte tăcerile reciproce, au dat senzaţia că betonul alianţei este într-o continuă surpare.

     De la balada suptului la cea a pescarului, Ghimpu nu a făcut decât promisiuni senzaţionale şi dezvăluiri derizorii. Nu trece un trimestru în care Ghimpu să nu afirme că răbdarea sa va lua sfârşit, că va destăinui toate potlogăriile guvernanţilor, va divulga numele celor corupţi sau care stau în spatele afacerilor dubioase. Din păcate, în cei doi ani, nici o persoană nu a fost trasă la răspundere privind asemenea ilegalităţi.
     Referitor la subiectul răbdării lui Ghimpu, m-a condus declaraţia recentă a acestuia, prin care afirma, că dacă după 20 septembrie, membrii AIE nu vor susţine alegerea preşedintelui statului conform statutului alianţei, acesta va dezvălui adevărata faţă a lucrurilor şi-l va arăta pe cel care tulbură apele.
     Asemenea promisiuni a făcut şi în august pe problema denumirii obiectului Istoria românilor, a întâlnirii dintre Filat şi Voronin etc. Mai devreme pomenea despre subteranele afaceri cu cazinourile, şi implicarea peledemiştilor, prin ogarul lor Ioniţă, în falsificare unor acte.
     Tot Ghimpu a promis, încă pe când era preşedinte interimar, să inaugureze un monument în memoria victimelor comunismului, precum şi unul pentru victimele din 7 aprilie 2009. Şi iarăşi, din păcate, promisiuni deşarte, nesusţinute de colegi şi alimentate cu răbdare.
     Atât timp cât colegii săi, presa şi mai toată lume vorbeşte despre interesul lui Ghimpu în domeniul aviatic, prin ministrul său Şalaru, despre legătura sa cu oligarhul Plahotniuc şi dependenţa de buzunarul acestuia, despre influenţa asupra nepotului său, primarul general de Chişinău, privind afacerile cu microbuze, chioşcuri, publicitate etc., rezultă că este un gram de adevăr, iar, ca urmare, acesta îşi va ţine limba şi răbdarea în frâele banului şi interesului personal.

NB: Iată de ce consider că răbdarea lui Ghimpu va fi fără sfârşit !!!
     

De ce credibilitatea lui Filat este compromisă ?!

     Aspectul politicii statului nostru a fost grav ştirbit în ultimul timp de acţiunile şi declaraţiile unor guvernanţi. În următoarele postări voi încerca să prezint adevăratele mitocănii ale unor aşa-zişi eroi şi salvatori ai neamului nostru. Primul, căci aşa îi place să fie etichetat, îl vom analiza pe Vlad Filat, prim-ministrul Republicii Moldova.

     a) În primul rând promisiunile electorale, aşa-numitele priorităţi, nu au fost realizate, ba mai mult, uneori, avantajate. Menţionăm aici - Moldova fără sărăcie sau Moldova fără comunişti. Dacă prima e clar de la sine, prin faptul că nu am scăpat de sărăcie şi sunt aproape convins că nu vom scăpa degrabă, atunci a doua legată de comunişti, e mult mai complicată, deoarece, Filat îi promovează, se întâlneşte şi discută cu aceştia despre viitorul nostru. Tot aici este necesar să amintim şi de aşa-zisul dosar al comuniştilor. Deci, putem concluziona că peledemiştii au preluat modelul comunist şi ca veridici moştenitori îşi respectă şi susţin înaintaşii. Tot aici semnalizăm problema alegerii preşedintelui prin vot direct propusă de aceştia, care acum li se pare o aberaţie a celorlalte membre AIE. În sfârşit, promisiunea de a circula liber în UE e tot mai departe, singurele speranţe fiind legate de premiile europene ale premierului (OMUL (b)ANULUI).

     b) În al doilea rând, toţi miniştrii PLDM au clacat în acţiunilor lor guvernamentale. Ministrul Educaţiei Şleahtiţchi a cedat în faţa găgăuzilor, a interzis studierea istoriei românilor în şcoli şi a închis peste 30 şcoli din republică. Ministrul Justiţiei, mai întâi Tănase, care a înregistrat religia islamică şi era pe cale să permită homosexualismul în societatea noastră, apoi Efrim, care pe lângă statutul său de marionetă a lui Filat, păstrează inertă reformarea justiţiei, boicotează întrunirile Consiliului reformării organelor de drept şi ignoră măsurile de stopare a corupţiei, în special din cadrul Ministerului Justiţiei. Privitor la ministrul Finanţelor, Negruţă, rămâne doar să privim situaţia sistemului financiar-bancar şi raider-urile recente pentru a ne convinge de incompetenţa sa, adăugând totodată şi promisiunile privind sutele de euro ale salariului mediu. Cazul ministrului de externe, Leancă, nu deviază de la regulă, pe măsură ce UE se transformă într-un vis, iar cetăţenia română este tot mai greu de obţinut. În plus, în ultima vreme persoana cea mai importantă de la Externe pare a fi Gherman, cvasipseudopreşedintele statului. La sănătate, Usatâi este pornit spre închiderea multor spitale, cele rămase fiind într-o situaţie dezastruoasă, iar promisiunile privind ieftinirea medicamentelor s-au evaporat ireversibil. Privitor la agricultură, avem cazurile Franzeluţei şi JLC, prin care, toată ţara este de părerea că s-a dorit acapararea lor de către Filat. În sfârşit, vorbim de Internele lui Roibu, acolo unde de curând s-a făcut o reparaţie grandioasă a sediului, dar unde comportamentul şi activitatea poliţiei lasă de dorit. Amintim doar, în special, cazul dublului asasinat de la Durleşti.

     c) În rândul trei, credibilitatea acestui individ se datorează faptului că partidul PLDM a pierdut cei mai importanţi oameni politici. Menţionăm aici pe Nagacevschi, Tănase şi Godea, persoane care au dat suflu acestui partid şi au avut succes la votanţi. Toţi au plecat cu mari trâmbiţe, datorită atitudinii etice a liderului Filat. În prezent, figuri de genul lui Urecheanu sau Bodiu formează anturajul preşedintelui PLDM.

     d) Nu în ultimul rând, precizăm acţiunile şi declaraţiile prim-ministrului atât la adresa colegilor de alianţă, cât şi a poporului. După un şir de acţiuni PR, demne de batjocura noastră (menţionăm skijet-ul), Filat, mai nou, şi-a permis întruniri cu Smirnov în Germania, întâlnire, de care sunt sigur că nu va aduce ceva Moldovei, decât doar mai multă ignoranţă şi umilinţă. De asemenea, acesta nu încetează în a-şi şantaja colegii de alianţă, ba prin epopeea păpuşarului, ba prin intenţia dialogării cu comuniştii.
     e) Ar mai fi multe de enumerat precum creşterea preţurilor (în special a gazului), a şomajului, dar şi fenomene precum dezvoltarea vertiginoasă a ProCreditBank şi IPTEH, aflate sub gestiunea (proprietatea) premierului, sau Curtea de Conturi şi Inspectoratul Fiscal care lucrează pentru acelaşi Filat.

NB: Iată de ce eu nu mai cred în Filat !!!

Despre adevăr...

Adevărul implică o devoţiune faţă de om, de libertatea şi împlinirea lui.

(James Baldwin)

P.S. Următoarea postare (într-o nouă formulă) peste o săptămână !!!

  

Despărţirea lui Dodon sau rezolvarea lui Plahotniuc...

    Senzaţii politice stârnesc dezvăluirile şocante ale Wikileaks. În ultimii doi ani aceste dezvăluiri au descoperit adevăratele faţete ale unor politicieni din Republica Moldova. Un caz recent, este cel referitor la comunistul Dodon, care şi-a programat ieşirea dintre comunişti încă în 2009, evident cu distrugerea ulterioară a partidului care l-a dat în lumea mare.

     Prin urmare:

a) Cină stă în spatele lui Dodon?

b) Dodon s-a răzgândit, nemulţumit de propunerile rivalilor?

c) Distrugerea PCRM a fost fundamentată de Plahotniuc?

     Tot din categoria documentelor Wikileaks vine şi şantajul lui Plahotniuc, încă de pe timpul când acesta era ogarul lui Voronin, privitor la firma SunComunications, prin care aceasta era obligată să cedeze unele frecvenţe TV, ostile comuniştilor.

P.S. Tot ce nu le aparţine comuniştilor, le este străin...

Măliga lui Voronin sau termopanul lui Chirtoacă...

     O eventuală hotărâre pozitivă a Curţii Constituţionale privind alegerea şefului statului cu majoritatea deputaţilor îi îngrijorează pe comunişti. Tătuca Voronin s-a arătat deranjat de faptul că oficialii europeni nu iau atitudine în asemenea situaţii, luând măligă (mămăligă în rom.) în gură.
     Vasăzică:
a) Comuniştii cunosc imparţialitatea (!) CC?
b) Încă o hotărâre ostilă îi va falimenta pe comunişti?
c) Alegerea preşedintelui va depăşi oare criza politică?
     O altă situaţie demnă de toată ruşinea a fost apariţia Primarului General de Chişinău, Chirtoacă, cu un termopan la careul Liceului "Ion Creangă". Cu asemenea show de prost gust, acesta a încercat să scoată în evidenţă eficacitatea primăriei în obţinerea unor proiecte, în cazul dat schimbarea termopanelor.

P.S. De-i Chirtoacă sau Filat, tot PR-u-i camuflat...

Virajele miniştrilor sau moda schimonosirilor...

     Publicitate şi în afara campaniilor electorale este pe măsura doar a premierului nostru. Astăzi a apărut un filmuleţ cu acesta făcând viraje pe valurile Nistrului. Show-ul său a continuat cu demonstrarea abilităţilor de înotător şi prezentarea bustului gol.

     În consecinţă:

a) Practica bustului gol a fost preluată de la Putin?

b) Filat este în criza ideilor PR?

c) Premierul îşi va continua virajele în guvern?

     În această frumoasă zi de sărbătoare, sărbătoare a limbii române, trebuie să ne abatem într-o lume sinistră a schimonosirilor limbii noastre, în special cu rusisme. De la şeamur, gaică şi butâlcă la prikolina, caroce şi tufta, reprezintă în prezent o mare parte a limbajului moldoveanului nostru, şi, cel mai dureros, a guvernanţilor noştri (cei de la care ar trebui să luăm exemplu).

P.S. Limba de la parlament se distruge...